Paperback novel

"Now the story's played out like this
Just like a paperback novel
Let's rewrite an ending that fits
Instead of a Hollywood horror..."
                           "Someday"-Nickelback




Daca tu crezi ca viata este un film si atunci cand mori ti se va derula in fata ochilor...inseamna:
1 - nu ai murit inca...
2 - ai ascultat prea multe povesti.
Deci sa lamurim lucrurile, va spun acest lucru din experienta...da, I'm definitely dead...si da, ma adresez tie...cum am murit? Accident de masina. De ce simt nevoia sa vorbesc cu tine? Nu stiu, poate ca devenind fantoma...well, I have too much time on my hands!

Primul este socul: No, I can't be dead!!! Sau negarea...hmm oh well...Apoi intunericul...
Apoi lumina...hint: Si in iad poate fi lumina...

"Bine ai venit copila" a soptit o voce, trezindu-ma din amalgamul de ganduri ce incepeau sa semene cu potiunea dezgustatoare a mamei vitrege a lui Alba-ca-Zapada. Nu stiu daca cea din fata mea era un inger, o zeitate...de o frumusete coplesitoare, dar presupun ca ii lipsea simtul umorului.("Bine ai venit?" No shit, who would want to be dead...). Ochii ei de o sinceritate arzatoare puteau sa vada pana in strafundurile sufletului meu.
"Vei deveni ingerul lui pazitor...el are nevoie de tine...acum." El? Nici nu mi-am dat seama ca toate sentimentele care se amalgamau in inima mea orbitau in jurul lui: regret ca nu am putut sa imi iau ramas-bun, regret ca nu i-am zis "te iubesc", regret ... regret...prea putin...prea tarziu...
"Chiar trebuie sa veghez asupra acelui idiot pana isi va gasi drumul in viata?" am zis inca neputand sa dau glas sentimentelor pe care le simteam.
"Cred ca te-am iubit mai mult decat am vrut ca tu sa stii" am soptit uitandu-ma la imaginea baiatului perfect din coloana de fum care s-a materializat in fata mea.
"Si el te iubeste..." a soptit zeita cu glasul ei de miere. "Acum du-te si vegheaza asupra inimii tale pentru ca ea bate in interiorul lui...Si cu tine ca ingerul lui pazitor...sigur va gasi calea pierduta..."
Nu am intrebat-o niciodata de ce s-a intamplat acest lucru...si nici nu cred ca as vrea sa stiu de ce lumea mea s-a destramat, de ce ghemul de ata numit viata s-a terminat atat de brusc ...nu...acum singurul lucru bun pe care il pot face este sa fiu vantul ce bate din umbra pentru a mai putea simti atingerea sa...macar pentru un ceas, un moment, o clipa, o secunda...

"I'd give my all to have
Just one more night with you
I'd risk my life to feel
Your body next to mine
'Cause I can't go on
Living in the memory of our song
I'd give my all for your love tonight..."
                    "My all"-Mariah Carey

Epilog:
"25 Martie...Ziua ei..." a gandit el nostalgic.
Mihai putea vedea cum soarele apunea usor printre copaci...desi a fost o zi minunata de primavara...parea lipsita de culoare, de sunet, de veselie...cititul nu mai parea asa amuzant...de unul singur...in buzunar inca il apasa greutatea unui lantisor pe care nu i-l va mai putea darui niciodata..."La multi ani, iubito".
Deodata vantul incepe sa bata si in zumzetul fruzelor i s-a parut ca a auzit glasul departat al Ameliei rostind: "Part time lover, full time friend...forever...". Prima data de la accident cand a zambit din inima...

PS: orice asemanare cu personaje reale e pur intamplatoare...si daca seamana...i couldn't care less...xoxo yours truly, alexu-chan