Groază, milă, nebunie. Atea sunt sentimentele care mă încearcă când mă uit la televizor. Sigur că problema nu este televizorul meu mic și vechi, ci acțiunea de degradare a tinerilor ROMÂNI. Mă uit stupefiat la o domnișoară îmbrăcată în uniforma lui Che Guevara - după ce mă reculeg, într-un final, lovit de imaginea puternică încep să mă întreb: oare tuta (căci inocența ei a dispărut) a citit vre-o dată istorie? Apoi îmi dau seama că domnișoarei (căci nu e vina ei), i-a fost distrusă rațiunea de către caracatița imensă ce a cuprins și ultimul nenorocit de sat. Îmi dau seama că nu e vina ei că nu știe ce crime a făcut Che, în numele unui ideal cretin, pe care l-a numit delibarat și pentru a aduce speranțe deșarte oamenilor, libertate. Îmi dau seama că nu e vina ei
că nu știe câte vieți au fost distruse pentru a se instaura, mai apoi, nu libertatea, ci un comunism crâncen, asemănător cu al nostru. Îmi dau seama că nu e vina ei
că nu știe câți oameni trăiesc (și o fac cu greu) la limita de jos, asta mulțumită "ajutorului" lui Che. Oare știe ce înseamnă să fii mamă și să îți pierzi copilul, care nici nu a atins majoratul?
Da, sunt îngrozit că singurul ideal interzis este cel nazist. Cum rămâne, oameni buni, cu comunismul? Cu el ne-a fost bine? Cu el ne este bine? Trebuie numai să deschidem ochii, să ne dăm seama că este vorba despre același tip de regim, numit altfel fiindcă era nevoie de o copie de siguranță, în caz că se descoperea adevăratul scop al ideologiei.
Azi se pregătește un furt al manifestațiilor, după același tertip ca cel din '89. Oamenii au ajuns să nu mai lupte pentru a schimba modul infectat de corupție care ar trebui să unească națiunea, dar au ajuns să lupte pentru ca aceiași băieți dubioși, sub alt nume, să le ia viitorul, al lor și al celor ce va să vie.
Dar, de se vor scula, pre mulți au să popească și ei!
La 1601, în Câmpia Turzii, o mână de mişei ne-au ucis Domnitorul Ţării — pe marele Mihai Viteazu — în mijlocul şi sub ochii propriilor lui oşti. Şi azi copiii de şcoală se minunează de cutezanţa nepedepsită a acelor mişei.
RăspundețiȘtergereOastea românească, văduvită de comandant, în loc să-şi strângă rândurile pentru a-1 răzbuna, s-a răspândit ca pulberea în bătaia vântului.
La 1714, o ceată de başibuzuci sosită la Bucureşti, ridică din scaun pe Domnitorul Ţării — Constantin Brâncoveanu —îl plimbă arestat împreună cu familia sa pe străzile capitalei şi un întreg popor, transformat în gură cască,
priveşte nepăsător ruşinosul spectacol. Nimeni n-a îndrăznit să atace şi să ucidă ticăloasa gloată.
La 1777, la Iaşi, câţiva ieniceri conduşi de un agă, ucid pe Domnitorul, — Grigore Ghica — pentru împotrivirea sa firească la ciuntirea ţării. O capitală întreagă asistă la desfăşurarea dramei şi nimeni nu ridică piatra pentru a pedepsi mâna criminală.
N-am pierdut atunci numai o ţară, ci şi o demnitate de popor.
La 1821 câţiva arnăuţi vin în tabăra oltenească şi arestează pe Domnul Tudor. Oastea se împrăştie ca o ceată de mercenari în timp ce Domnul Tudor, scârbit de atâta laşitate le strigă îndurerat: „Vă las câinilor şi corbilor”.
Ce pretentii sa avem acum ?
Mă simt onorat că ați comentat (chiar primul, pe acest blog), vă mulțumesc.
RăspundețiȘtergereNe întrebăm totuși, ce este cu poporul ăsta, orb în momentele cruciale.
Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall. Confucius
ȘtergereAstăzi era pe sticla Dan Diaconescu, ca reprezentant al Partidului Poporului. Păi dacă el este reprezentant al poporului înseamnă că fiecare cetățean onest va avea cel putin un Maybach sau un Rolls Royce?
RăspundețiȘtergereOricum, merită încercat doar din posibilitatea de a avea, fiecare dintre noi, cei cinstiți, un bolid de sute de mii de euro. Sau... :)
Ștergere