Timpul trece...

"Timpul trece, spui tu? Vai, nu, timpul sta, noi trecem!" Si trecem...si trecem...si cand vom fi trecut nimic nu va mai fi ramas din noi. Poate doar o vaga amintire in inimile catorva persoane, iar cand vor trece si ele vom disparea cu totul. Si atunci te intreb: pentru ce suntem aici? Oare ne-am nascut cu un scop sau suntem pure intamplari menite sa pierim, in timp ce o lume fara sens continua nepasatoare. Poate ca totata lumea noastra este doar o intamplare...dar este atat de important pentru noi ca totul sa aiba un scop, un sens, incat ne sperie gandul ca de fapt nu e nimic deasupra, nu e nimic maret, este doar unul din infinitatile de moduri in care s-ar fi putut petrece lucrurile. Ar trebui oare sa acceptam ca lucrurile in sine nu au importanta in aceasta lume, ca ele au importanta doar in imaginea despre lume pe care noi o cream in mintea noastra? Chiar si noi avem importanta doar in lumea noastra micuta. Traim intr-o lume nepasatoare, fara scop, in care nu suntem decat niste orbi fericiti de lumea lor plina de importanta...

Marele Război de apărare a Patriei

      Vă salut, după o luuungă perioadă de absență "di pi blăg" Subiectul de azi? Păi îi ăla din titlu - știu, sunt obsedat de chestii care au legătură cu subiecte sensibile, așa îs eu -  un obsedat extremist, naționalist. Dar, știți ce? Măcar știu că sunt eu, cel care nu înghite lăturile aruncate de tipii care, vorba unui bun prieten, "scriu istoria în culise".
      Ca de obicei, ceva sau cineva mi-a declanșat interesul pentru acest subiect, care a culminat cu acest articol. Eram la facultate, și discutam cu o colegă din Moldova (Republica ~) despre manifestațiila care urmau să fie organizate de ambasada unui stat străin, Rusia, în centrul capitalei moldovene. Motivul organizării acestui eveniment a fost popularitatea scăzută a maicii Rusii, combinată și cu scăderea popularității comuniștilor, probabil.
      La un momendat, colega mea menționează un fapt:
      - Hi să nu mai discutăm, că mâine (10 mai) e o zi mare.
      - Ce zi? întreb din curiozitate.
      - Ziua biruinței.
      - Ziua biruinței cui?
      - A armatei ruse.
      - Și pe cine au biruit?
      Un alt coleg, cu un râs ironic, a continuat:
      - Pe noi (~ne-au biruit).
      - Dar știi că armata rusă a provocat, alături de "prietenii" lor naziști unul dintre cele mai mari genocide, nu? am întrebat și eu, știind cauza pierdută, oricum
      Conversația s-a oprit aici...

      Am plecat din sală destul de răvășit de ideile fixe pe care o adolescentă, netrecută încă de faza pubertății, le are-n căpșorul ei manipulat.
      Și acum mă întreb de unde, pentru numele lui Dumnezeu, are asemenea idei. Și acum mă întreb ce educație a primit, sau de la cine.
      Apărarea patriei? Cu excepția invaziei lui hitler, un pretext ordinar, au stat pe capul nostru zeci de ani, au cotropit, violat, jefuit și batjocorit neamul românesc. Deci apărarea patriei de către cine? Din "analele" istoriei, eu înțeleg că săracii barbari ruși se apărau de noi.
      Am să încerc să-mi dau seama cu ce i-am deranjat... poate atunci când i-am ajutat să-i bată pe turci (1877-1878)... după care brusc cineva a trădat. Oare cine?
      Totuși, să specificăm că ceea ce am argumentat nu are nicio bază istorică, e pura mea imaginație, aflată pe deasupra și-n delir (asta ca să nu se supere putin).