Timpul trece...

"Timpul trece, spui tu? Vai, nu, timpul sta, noi trecem!" Si trecem...si trecem...si cand vom fi trecut nimic nu va mai fi ramas din noi. Poate doar o vaga amintire in inimile catorva persoane, iar cand vor trece si ele vom disparea cu totul. Si atunci te intreb: pentru ce suntem aici? Oare ne-am nascut cu un scop sau suntem pure intamplari menite sa pierim, in timp ce o lume fara sens continua nepasatoare. Poate ca totata lumea noastra este doar o intamplare...dar este atat de important pentru noi ca totul sa aiba un scop, un sens, incat ne sperie gandul ca de fapt nu e nimic deasupra, nu e nimic maret, este doar unul din infinitatile de moduri in care s-ar fi putut petrece lucrurile. Ar trebui oare sa acceptam ca lucrurile in sine nu au importanta in aceasta lume, ca ele au importanta doar in imaginea despre lume pe care noi o cream in mintea noastra? Chiar si noi avem importanta doar in lumea noastra micuta. Traim intr-o lume nepasatoare, fara scop, in care nu suntem decat niste orbi fericiti de lumea lor plina de importanta...