Ma gandeam in ultima vreme la scoietate, sau mai bine zis la unele aspecte ale societatii, si mi-am dat seama de lipsa de toleranta a majoritatii oamenilor. In momentul in care o persoana este, se zicem, diferita in unele aspecte majoritatea oamenilor vor incepe sa o considere nebuna sau ciudata. Nu vorbesc acum de diferente flagrante care sa ajunga sa ii deranjeze pe cei din jur ci de diferente in felul in care privesc si decid sa isi traiasca propria viata(ca de exemplu: in momentul in care sunt foarte fericiti si au chef sa inceapa sa danseze pe strada sa nu considere nimic rusinos in a face chestia asta). E adevarat ca nimeni nu o sa vina sa iti ia gatul doar pentru ca ai unele pareri sau reactii diferite de ale lor, dar tot vor gandi despre tine ca ai niste probleme si uneori unii iti vor spune chiar "nu e bine ce ai facut" si la intrebarea "de ce?" singurul raspuns pe care ti-l pot da uneori este "pentru ca nu se face". Si acum apar doua lucruri:
1. De ce am ajuns sa avem aceste inhibitii si toate aceste "nu se face" atata timp cat acele lucruri nu fac rau si nu deranjeaza pe nimeni?
2. De ce cand vedem o persoana care nu tine cont de toate aceste "nu se face" nu ne putem opri din a o judeca si a considera ca are niste probleme? De ce nu putem pur si simplu sa intelegem ca fiecare are propriile pareri si idei dupa care isi ghideaza viata fara ca acestea sa fie mai "corecte" sau mai "gresite" decat ale noastre? Pur si simplu sunt diferite la fel cum noi toti suntem diferiti.
Eu fac parte dintre cei pe care ceilalti ii judeca? Tu la fel? Pe mine nu ma mai deranjeaza prea mult. Nu ma intereseaza ca am o varsta si "nu se face" sa merg cu rolele; nu ma intereseaza ca "nu se face" sa dansez in magazine sau pe strada sau oriunde, mie imi face placere, asa ma simt eu in clipa respectiva si asa ma exprim. Daca simt nevoia sa ma tavalesc prin frunzele cazute toamna, o fac si nu-mi pasa prea mult de ce zic ceilalti, daca intru impreuna cu copiii in "fantana arteziana" din parc si ma ud fleasca, o fac pentru ca asta simt. Si nu cred ca deranjez prea mult, iar daca deranjez pe cineva cer scuze persoanei pe care am deranjat-o. Dar nu ma descurajez. Poate ca ceilalti ma considera "ciudata" sau "nebuna" sau in cel mai bun caz "originala". Imi spunea un prieten ca oamenii sunt "animale sociale" sau ceva de genul asta, nu mai retin exact cum s-a exprimat. Si ca traind in societate trebuie sa tinem cont de regulile pe care ni le impune. Dar daca regulile acelea imi ingradesc libertatea de exprimare? Eu ce sa fac? Sa ma izolez? Nu cred ca asta este solutia. Tot el imi spunea ca am putea face ca societatea sa vada ca regulile respective sunt vechi si perimate. Dar cum poti face asta cand toti ceilalti au crescut inchistati? Aceste reguli le-au fost imprimate din copilarie si ei nu fac altceva decat sa le transmita mai departe? Lor le-a fost teama sa se razvrateasca si sa exprime ceea ce simt. Inca de copii au acceptat raspunsul "nu se face" la intrebarea: de ce? (pe care sunt convinsa ca au pus-o si ei de multe ori). Nu spun ca societatea nu trebuie sa se conduca dupa anumite reguli pe acre fiecare dintre noi trebuie sa le respectam. Insa acele reguli sunt sunt, cred eu, cele 10 porunci. daca societatea s-ar ghida numai dupa ele, cred ca lumea ar fi un loc mult mai frumos. Dar e doar parerea mea de persoana "originala".
RăspundețiȘtergereUn subiect atat de important, de obicei doar cand lipseste realizam cu adevarat valoarea tolerantei! Cred ca civilizatiile sau comunitatile mai avansate se disting de celelalte si prin toleranta. Imi vin acum in cap trei categorii de situatii in care putem examina ce este toleranta.
RăspundețiȘtergereIntr-o prima categorie (la extrem), sunt lucrurile legate de ratiune si care au proprietatea de a putea verificate, demonstrate. Daca cineva neaga de exemplu teorema lui Pitagora pentru un triunghi dreptunghic, il ascultam mai mult sau mai putin linistiti, dar in aceasta situatie toleranta o vad mai mult ca politete sau compasiune :D
In a doua categorie sunt lucruri precum "in momentul in care sunt foarte fericiti si au chef sa inceapa sa danseze". Mi se pare ca esenta acestor lucruri sta in traire, in simtire. Mai simplu, poate cineva prefera un concert de muzica clasica iar altcineva un local rock, unul merele coapte si altul ciocolata, altcineva plimbatul sub clar de luna fata de tumbe pe strada.
Toleranta este bunul-simt in toate aceste situatii.
Disting si o a treia categorie de situatii, care nu tin nici de ratiune, nici de gusturi. Sunt acele lucruri care ne definesc viziunea, sensul lumii si al vietii noastre. Aici mi se pare ca toleranta este cel mai important de avut in vedere - chiar daca suntem partizani sa nu uitam de ideal.